ERATĂ…

Publicat în 26 ianuarie 2011 de Admin

Cum comunismul încă îşi mai face simţită prezenţa prin mentalitatea noastră de români, aflaţi, mult iubiţi şi stimaţi iubitori şi consumatori de vin, că s-a modificat sistemul de premiere la Zilele Vinul.ro. Adicătelea nu se va mai acorda un bax la juma’ de oră, ci o sticla la 5(cinci) minute. Adicătelea, premii mai mici, dar mai multe, s-ajungă la toată lumea! Adicătelea, Trăiască lupta pentru pace! Sigur, adevăratul motiv este grija pe care organizatorii o poartă ficaţilor noştri, umilii consumatori. Unde am ajunge dacă am rade singuri o juma’ de duzină de butelci??? Aşa, cu una singură, ai şanse mai mari să ajungi acasă pe propriile picioare…

Publicat în Fără categorie | 1 comentariu

Ce mişto, ce mişto, vin „Zilele Vinul.ro” !!!

Publicat în 25 ianuarie 2011 de Admin

M-am chinuit, m-am dat cu capul de pereţi, nu mai spun câte nopţi nedormite am contabilizat în ultima perioadă, dar până la urmă tot v-am găsit program pentru weekend. Cum vremea nu se anunţă prea prietenoasă pentru plimbări prin parc, puteţi compensa cu o evadare în plăcuta lume a vinului. Concret, sâmbătă, 29 ianuarie, şi duminică, 30 ianuarie, între orele 12.00 şi 19.00, la restaurantul Margo Lounge puteţi gusta unele dintre cele mai bune vinuri pe care le oferă producătorii români, dar şi licori de pe alte meridiane. „Zilele Vinul.ro” reuneşte la prima ediţie a unui eveniment ce doreşte să devină o obişnuinţă pentru amatori 14 producători şi importatori de vinuri, care vor prezenta cele mai bune produse din portofoliu. Pentru numai 20 de lei, cât costă biletul de intrare, puteţi testa câte vinuri vă permite ficatul, primiţi şi o gustărică şi vă puteţi astâmpăra şi fiorul artistic cu expoziţia de pictură „Memories of My Dreamworld”, semnată Anne Nebert. Mai mult, dacă sunteţi şi un favorit al Fortunei, va trebui ca, la întoarcerea acasă, să deschideţi uşa cu capul, pentru că mâinile vă vor fi ocupate de cutia cu vin pe care o veţi câştiga la tombolă. Ştiu, se va supăra soţia că veţi întârzia la masa de prânz, dar ce vă opreşte s-o luaţi şi pe ea??? Chiar aşa, de când n-aţi mai scos-o în oraş?

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Răzbunarea lui N-AM STAT DEGEABA!!!

Publicat în 21 ianuarie 2011 de Admin

MAREA HOINĂREALĂ

 Nope, n-aţi ghicit, nu vorbesc aici nici de clasicul “La grande vadrouille”, cu Louis de Funes, nici de Clooney sau Turturro în mai recentul “O, Brother, where art thou?” Ci despre turneul efectuat cu viteza fulgerului prin cele mai multe dintre cramele Olteniei. Adică 12 în mai puţin de 55 de ore (aici se socotesc şi cele de somn, cele pierdute pe drum sau la benzinării, pentru refacerea procentului de cafea în sânge sau a proviziei de bere a lui Radu Rizea). Am debutat în forţă, cu un veritabil maraton efectuat în zona Drăgăşani. Am avut şi ghid, Cornel Sandu, dacă vă spun ceva Ethic Wine sau Via Sandu, care ne-a preluat din Slatina şi ne-a dus, şi ne-a întors şi… mă rog, ne-a mai lăsat şi pe jos, c-aşa-i în vie, în cramă, dar fără el cu siguranţă că mai rătăceam şi-acum pe malurile Oltului. Şi am fost la Casa Isărescu, am huzurit la Agricola Ştirbey – că, pe lîngă vinurile lui Oliver (pe lângă multe alte sortimente, a scos de la blat o Fetească Regală 2003 de am făcut toţi cerere de cetăţenie la cramă), am fost alintaţi cu realizările culinare ale Ralucăi şi, vă garantez, nimic n-a rămas pe masă – apoi am văzut şi punctul de lucru din via lui Cornel (ce lucrări se pot face acolo, mamă, mamă!)… Şi am continuat cu Negrini, apoi ne-am făcut cruci la crama încă în lucru a lui Valeriu Stoica, care va umbri mulţi producători de renume ai Vestului când va fi gata, ne-am abătut şi pe la Crama Spârleni şi am încheiat apoteotic la Casa de Vinuri Iordache, unde amfitrionul şi soţia nu ne-au lăsat să plecăm până n-am mai adăugat fiecare câte două kile la burţile personale, deja impozante.

Ziua doi de hoinăreală

Am dormit la Drăgăşani (e un eufemism, eu am avut ghinion la tragerea la sorţi, am picat în cameră cu Big Radu care, când e în formă, acoperă cu sforăitul un Lamborghini Murcielogo dus la turaţie maximă), iar dis de dimineaţă am purces la drum. Prima oprire, Sâmbureşti, acolo unde colosul vinificaţiei de odinioară a intrat într-un lifting necesar, pentru că e păcat ca poate cel mai bun sol pentru cabernet din România să nu se bucure şi de o vinificaţie pe măsură. Dar mai e mult de muncă… Apoi am făcut o haltă mai lungă la Castel Bolovanu, Vinarte, unde am asistat la răsăritul Soarelui. Fie el din 2007, 2008, 2009… Şi, cu toate că la masa îmbelşugată la care efectiv ne-au legat gazdele s-a degustat Soare din 2007 (evident, mai aşezat, mai trecut prin lemn), eu vă vând un pont. Când apare 2008, puneţi mâna şi luaţi cu bax-ul, apoi îl mai ţineţi câţiva anişori şi, în final, după o sfântă decantare, vă lăudaţi în faţa prietenilor cu minunăţia… Am plecat apoi spre Segarcea – altă cramă impozantă, cu dotări de ultimă oră şi cu vinuri din ce în ce mai bune -, apoi, cu Costel Cainamisir, directorul de vânzări de la Vinarte, pe post de ghid şi gazdă, am fugit spre Cotul Dunării, spre Golul Drincei, mai precis la celălalt punct de lucru oltenesc al celor de la Vinarte, Castel Stârmina. Evident, iar mâncare, bună şi din belşug, dar şi vin. Şi ce vin! Acum, cu riscul de a nu-l mai găsi pe raft, o să vă spun că a fost vorba despre un Riesling, Cuvee d’Excelence 2009, care promite seri vesele şi frumoase. Nici fratele său roşu, Negru de Drăgăşani 2009, nu e de lepădat. Pentru că şi el ar sări lejer peste ştacheta celor 80 de puncte la orice concurs internaţional…

Şi a fost ziua 3

Dimineaţa următoare, în care eu şi Vali făceam concurs de cearcăne în urma somnului cu zguduituri de care am avut parte (cică eu am fost favoritul Fortunei, cu Radu în cameră, el, cu Cezar, a încercat să doarmă cu căştile MP3-ului în urechi şi n-a reuşit…), a debutat cu un mic dejun, o vizită înceţoşată prin vie şi cu o mini-verticală de Prince Mircea în cramă. Unde, evident, m-am reîntâlnit cu prietenul meu din 2008, pe care, după Goodwine, îl lăudam şi-i anticipam un viitor de aur. Acum sunt şi mai convins… Am mai fi stat pe acolo, dar mai aveam de hălăduit, aşa că, după o jumătate de oră, descindeam la Vie Vin Vânju Mare, un producător care vrea să spargă conul de umbră în care a intrat în ultimii ani. Şi se pare că e pe drumul cel bun, dacă e să ne luăm după vinurile din 2010, e drept, încă nefinalizate, dar care parcă au o clasă peste cele vechi. Final de hoinăreală pentru echipa vinul.ro, dar nu şi pentru mine, care mai aveam de făcut un voiaj sentimental.

-evident, din nou va urma -

Publicat în Fără categorie | 5 comentarii

N-AM STAT DEGEABA se întoarce

Publicat în 21 ianuarie 2011 de Admin

PRIMA DEGUSTARE (pe 2011, evident…)

Am intrat în acest an animat de cele mai calde şi frumoase gânduri faţă de tine, cititorule de blog. Normal, când miezul nopţii te prinde cu un Moet&Chandon Brut Imperial în pahar ai toate premisele să vezi viaţa în roz, să crezi că toţi oamenii sunt buni, cinstiţi, frumoşi (mai puţin Băsescu, Boc şi restul găştii, dacă ai ajuns să crezi că şi ei fac parte din această categorie, fie te-ai îmbătat rău de Revelion, fie eşti în gaşcă, fie ai ceva disfuncţii la sinapsă), că toate problemele pot fi rezolvate (inclusiv cea amintită mai sus) şamd. Iar pe 6 ianuarie, într-un loc drag, despre care am tot vorbit – da, aţi ghicit, la Arte&Vino –, am luat parte la prima degustare a anului. Una care a început aproape neplăcut, cu vinurile Europolis, pe care nu vi le recomand decât dacă ar trebui să consumaţi ori aceste licori, ori produsele încadrate în clasa „Genocid”, le ştiţi prea bine, coloşii viticulturii româneşti vă pot da toate detaliile. În fine, am fost uşor jenaţi de faptul că proprietarii brand-ului erau de faţa, dar aceştia, fără experienţă în domeniu, au înţeles că trebuie să schimbe măcar vinificatorul dacă vor să ajungă la un vin acceptabil. A urmat apoi o serie franţuzească, Domaine de Dragon, Cotes de Provence, cu trei sortimente pe alb şi trei pe roşu, din care a impresionat vârful de gamă, Cuve Saint-Michel (roşu, evident), 2007, 13% vol.alc., care se mândreşte deja cu un argint la concursul viticultorilor independenţi din Franţa. Finalul, însă, a fost strălucitor. Pentru că moi, adică je, am pus la bătaie două Rioja de înaltă simţire, Marques de Vitoria 2001, Gran Reserva, Tempranillo 100% şi Coto de Imaz 2001, tot Gran Reserva şi tot Tempranillo, în vreme ce şeful de la vinul.ro, Cezar, a cinstit masa cu o altă minunăţie spaniolă, Alma Tobia Tinto de Autor, 2005, vinuri ce au fost îndelung savurate de cei prezenţi. Şi care l-au silit pe Marian Timofti, gazda noastră, să mai devasteze o dată raftul de Sassoalloro. Dar era un pic cam târziu. Despre toate cele 13 vinuri puteţi citi mai multe pe vinul.ro, a prestat Vali cu graţie, eu vă voi spune doar despre Coto de Imaz, un vin cu încărcătură sentimentală.

Coto de Imaz – Rioja 2001 – Gran Reserva

Când ne-am întâlnit prima oară, Tempranillo nu era foarte prietenos. Un atac brusc, aproape violent al taninurilor te îndemna la o abordare extrem de atentă a sticlelor care conţineau chiar şi numai un procent din acest soi de strugure. Aşa că am fost extrem de rezervat când, pe nepusă masă, am dat din nou ochii cu el. Sigur, o etichetă Gran Reserva, DOC Rioja, 13,5 % vol.alc, plus cei deja nouă ani trecuţi peste el m-au mai liniştit. Dar tot mi-am pus în alertă papilele. Am spus Doamne-ajută! şi am deschis sticla. După două ore de decantare m-am apropiat de el cu rezervă şi speranţă, poate, poate… Surpriza a fost pe măsură. Rubiniul cu tente violete dezvăluia acelaşi caracter puternic, însă exprimarea era de-a dreptul elegantă. Taninurile, pronunţate, erau mult mai catifelate, iar în postgust, fructul, care se manifesta progresiv, primea un plus de valoare graţie aromelor fine de condimente. Aşa că, dacă aveţi drum, prieteni sau rude prin Spania, puneţi mâna pe o sticlă. Ştiu, costă cam mult, 23 de euro nu-i de ici, colea, dar face toţi banii.

-iar va urma-

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

N-AM STAT DEGEABA!!!

Publicat în 20 ianuarie 2011 de Admin

Ştiu, v-a fost dor de mine! Ştiu, v-am lipsit! Ştiu, au curs râuri de lacrimi în această perioadă în care „vindinpresa” a intrat, precum un mare mason sau un spion de mâna a doua, în adormire. Ştiu, ar fi fost frumos din partea mea să anunţ această pauză în comunicare, această tăcere abisală. Dar cum să vorbeşti despre o tăcere? Mai ales când nici prin gând nu ţi-a trecut să taci. În fine, n-o să mai fac… până la prima recidivă!

Dar, să ştiţi, n-am stat degeaba. Ba chiar am transpirat – rece, e drept, am prins nişte friguri şi-o oboseală în ultima vreme… Şi m-am interesat, şi am trăit, spre binele meu şi-al tău, cititorule de blog (Salut, Călin! – da, despre el e vorba, cititorul blogului meu, singurul de care sunt sigur, că e fi-miu şi i-am spus că nu-i mai dau să mănânce daca nu intră zilnic), şi am bătut ţara în lung şi-n lat, şi am gustat vinuri, şi mai bune, şi mai rele, …şi-nchisori, şi libertate, şi noroi şi stele, vorba cântecului (de fapt a poeziei lui Adrian Păunescu, Dumnezeu să-l odihnească!), şi, da, ştiu, sunt niţel dus, dar, scuzaţi limba de lemn, viaţa mea e un roman (a cui nu e, veţi întreba, dar, ştiţi cum e, romanele sunt şi ele mai bune, mai proaste, mai lungi, mai scurte, mai ieftine, mai scumpe, cartonate sau ne, au poza autorului sau nu, sunt tipărite sau zac prin sertare, scrise sau neîncepute, …pot să mai bat câmpii, vă asigur, dar cred că nu e cazul, chiar consider că aş avea ce să vă povestesc) şi am întâlnit oameni, care fac sau nu vinuri, care se bucură de viaţă şi bucură şi vieţile altora… Gata!!!

BUCOVINA, MY LOVE

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când… Da, parcă a scris cineva chestia asta, dar era sigur acum un secol şi jumătate, credeam c-aţi uitat…După lungi degustări şi grele încercări, gen Bucătarul de Aur al Bucureştiului, descoperiri de wine bar-uri mai noi sau mai vechi – Vinexpert în Piaţa Amzei, 1000 de chipuri (săr’na, Ramona!) şi Corelli (pe Smârdan, mic, dar promite), după ce am ajuns în posesia unor distinse recipiente de Fetească Neagră Prince Ştirbey 2008, am considerat că e momentul să-mi iau o mica vacanţă şi, de Crăciun, de fapt cu câteva zile bune înainte, am plecat în Bucovina. Nu v-aş spune unde, că mi-e că n-o să mai găsesc locuri când aş vrea să merg din nou acolo, dar, în fine, pentru că nu v-am vorbit de atâta vreme şi pentru că sunt un suflet mare, voi destăinui secretul. La vest de Câmpulung Moldovenesc, ascunsă între Obcine, se află comuna Pojorâta, iar acolo, chiar la intrare, peste Moldova, veţi găsi o pensiune de patru margarete, Floare de Crin îi spune, cu oameni calzi, veseli, unde n-ai cum să nu te bucuri. Mai ales când ai prin desagă şi un Château LaTour Martillac, roşu, 2004, AOC Pessac-Leognan şi câteva mostre de Fetească Neagră, fie Prince Ştirbey, fie Basilescu…Dar să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului…

Château LaTour Martillac 2004 – rouge

N-a fost greu să mă decid să-mi văduvesc micuţa, dar vioaia colecţie privată de una dintre piesele de bază. Supărat că nu-l aveam pe fratele său mai tânăr, 2005 adică, m-am gândit să-l pedepsesc pe respectivul Château  împărţindu-l cu amicul Sony, care bea cu aceeaşi plăcere şi o căpşunică, şi un Soare de la Vinarte, dar recunoaşte totuşi că ultimul e ceva mai rafinat. Deci nu-i total pierdut. Dar de aici până la privirea extatică pe care mi-a aruncat-o când şi-a drogat papilele cu acest Grand Cru Classe de Graves, 12,5 % vol.alc., e cale lungă. Explicabil pe undeva, pentru că vinul, cu o robă închisă, ce bate spre negru, e mai mult decât plăcut. Corpolent, cu taninuri fine, bine închegate în fruct, lasă senzaţia de forţă şi eleganţă deopotrivă. Cu un atac puternic, dar plăcut, gustul trece prin ciocolată neagră, ierburi uscate şi se închide într-o tentă de fructe coapte, cu vagi arome de vanilie, ce amintesc că acest mare vin a petrecut 16 luni în barrique…

-va urma-

Publicat în Diverse | 1 comentariu

GHID DE VIN… SI SANATATE

Publicat în 12 decembrie 2010 de Admin

S-a lansat Ghidul Vinul.ro 2011! Acum nu mai avem nicio scuza daca, dupa seri bahice, nu reusim sa parasim dormitoarele din cauza unui cap prea mare sau ficatul ne trimite proteste oficiale. Ori pretioasele noastre papile refuza sa mai respecte tratatele de vasalitate si ne trimit numai mesaje neplacute, cu iz de dop sau de sulf in exces, cu oxizi deloc blanzi si arome regasite prin butoaiele de varza murata uitate sub razele soarelui cald de mai. Sigur, in materie de miasme enumerarea ar putea continua, dar nu stiu daca e cineva pe lumea asta care sa-si doreasca asemenea emotii intr-un pahar de vin.

S-a lansat Ghidul Vinul.ro 2011. N-am apucat decat sa-l rasfoiesc, dar nu pot sa nu sesizez avertismentele autorilor vizavi de lipsa de respect cu care este tratat uneori vinul. Mai ales in Surpriza din hypermarketzona de retail, dar nu numai. O surpriza precum cea din imaginea alaturata nu este posibila fara ca si producatorul sa aiba partea lui de vina… Pana cand nu vom invata notiunea de respect – fata de consumator, fata de propriul produs, fata de propriile servicii – cu siguranta ca aceste avertismente vor continua. Si asa trebuie sa fie! N-am auzit de cazuri in care cineva sa fi vrut sa se sinucida prin … consum de vin. Chiar daca multi romani isi asuma acest risc achizitionand licori ciudate de prin te miri ce parcari sau „crame” mai mult sau mai putin dubioase. Personal, asociez vinul cu o stare de bine, de relaxare, de visare si de dialog. Uneori, cu tristetea, cu meditatia…Dar nu vreau sa fiu trist pentru ca am cumparat si n-am mai baut un vin prost, distrus din nastere sau pe parcursul unor involutii determinate de o crasa lipsa de respect.

S-a lansat Ghidul Vinul.ro 2011. Au fost oameni, vin, muzica si carnati de Plescoi. Au fost strangeri de maini, discursuri – scurte si la obiect -, dialoguri, glume, poate si mici intepaturi. Au fost si emotii – Sergiu stie! -, dar si o senzatie de satisfactie, stare normala dupa un lucru bine-facut.

S-a lansat Ghidul Vinul.ro 2011. E bine! Macar de-ar fi si toate vinurile la fel de reusite…

Publicat în Vinuri | 2 comentarii

MI-A(M) MERS LA SUFLET

Publicat în 8 decembrie 2010 de Admin

Cand mi se pune piticul pe sinapsa, e de rau. Mai ales ca piticul personal e artagos si calca extrem, dar extrem de apasat. Ei bine, recunosc, mi s-a pus piticul pe un vin. De fapt, nu doar pe unul, ci pe mai multe. Vinurile de Sahateni, mai precis cele din gama Aurelia Visinescu. Bine, dar sunt cam multe, veti spune. Si bune, voi completa eu, care, desi acum nici trei saptamani am participat la o degustare a produselor premium si limited, adica Artisan si Anima, am facut pe dracu-n patru si multiplii de patru si, chiar de ziua nationala,  am ajuns din nou fata in fata cu carafele mult visate. De data aceasta, chiar la locul crimei, adica la ceea ce buzoianul numeste Crama Scurta, locul in care alchimia Aureliei transforma ciorchinele in aur sau in rubin lichid. Nu m-a oprit nimic, nici poleiul national, nici frigul, nici macar nevasta…

Istoria noilor vinuri de la Sahateni e de data recenta. Crama si cele 60 de hectare care compun Domeniile au fost achizionate in 2003, iar de atunci Aurelia Visinescu a impletit munca, pasiunea, anii de experienta si a adus in paharele noastre marcile Divin, Domeniile Sahateni, iar mai apoi Nomad, Artisan si Anima. N-o sa insist cu multe amanunte, ultimele trei compun gama Aurelia Visinescu si reprezinta vinurile de retail, HORECA si cele de colectie. Cele mai elaborate, mai expresive, reunite in seria Anima, sunt vinuri care apar cand vrea Dumnezeu si via, pentru ca sefa de la Sahateni nu poate risca o investitie ce deja se ridica la circa 3,5 milioane de euro, dar, mai ales, pentru ca nu-si permite sa se descalifice, sa-si bata joc de numele ei… Unii, din pacate, continua sa o faca, dar nu e cazul sa insist, nu despre ei e vorba aici…

Ca si cum nu mi-ar fi fost de ajuns frigul de-afara, Aurelia mi-a destainuit ca anul ce tocmai se incheie nu va fi innobilat de Anima. Si nici 2009 nu ofera inca o certitudine. Asa ca, daca sunteti amatori de poezie la sticla, puneti repede mana pe Merlot 2008 sau pe ce a mai ramas din Pinot Noir si Cabernet Sauvignon, ambele din 2007. Daca aveti dubii, intrati pe vinul.ro sa vedeti ce a scris Vali acolo despre Cabernet. Sau mai cititi-l o data pe clasicul in viata care sunt, he, he, sa vedeti cam cum se prezinta Merlot-ul. Desi, daca e sa ma ascultati pe mine, el va spune mai multe abia la anul pe vremea asta. Oricum, toate cele trei vinuri de colectie din seria Anima merg perfect intr-o dupa-amiaza de iarna, la gura semineului, alaturi de prieteni si povesti despre vin.

Publicat în Vinuri | 3 comentarii

RUGATI-VA PENTRU CUVEE ALEXANDRU !

Publicat în 6 decembrie 2010 de Admin

Mare e , dom’le, Dealu Mare! Si ce vinuri poate sa ne puna noua in pahar… La trei zile dupa experienta Sahateni – pe care n-am uitat-o, dar o voi prezenta intr-un alt material -, am urcat din nou la crama. Stiu, o sa spuneti ca am devenit alcoolic, dar o sa va raspund ca si de acesta data tot in calitate de blogger-sofer m-am prezentat. In fine, trec peste rautati si va spun ca am ajuns undeva in patria soiului pe care vinul romanesc tot intarzie sa-l propuna asa cum trebuie lumii intregi, Feteasca Neagra. Ati ghicit, am fost la Ceptura, mai precis la SERVE, crama care apartine unia dintre primii investitori straini in vinul romanesc, contele Guy Tyrel de Poix. Acum, nu cred ca mai are rost sa va vorbesc eu de SERVE, a scris George numai lucruri bune, de Alin, ce sa mai spun, deja incep sa ma simt un modest plagiator, trebuie sa vad ce au uitat ei sa spuna ca sa pot sa ma dau si eu mare si, poate, sa aduc si eu un modest omagiu oamenilor de acolo, care, in afara ca fac vin bun, sunt si gazde primitoare. Sa va povestesc de adevaratul razboi care s-a purtat intre noi, invitatii, pentru ultimele castronase cu zacusca in care trufele isi gasisera un neasteptat de fin culcus? De tortul cu trufe asezonat cu inghetata avand la baza acelasi ingredient? Inghetata, care, e drept, mergea mult mai bine cu Chardonnay-ul, insa tortul, va spun eu, se preda mai usor langa o Feteasca Alba – parerea mea  e sa la incercati pe amandoua, dar numai dupa ce il sunati pe maestrul Bercea si faceti rost de reteta de tort si pe Radu Rizea pentru ingredientul de baza -. De turul domeniului, unde „tovarasul” Dan Savulescu si „vrajitorul vinurilor”, Aurel Rotarescu ne-au prezentat vinurile si toate chinurile facerii lui in cuvinte atat de simple si frumoase de ne intrebam de ce nu suntem si noi capabili sa producem macar un Cuvee Amaury in sufragerie?

N-o sa va spun nimic despre toate acestea. O sa va spun doar un secret, pe care Contesa Mihaela de Poix ni l-a destainuit, anume acela ca daca noi ne putem delecta vara cu Rose-ul Terra Romana si in clipele tandre cu un Cuvee Charlotte trebuie sa multumim intamplarii. Pentru ca doar intamplarea a facut ca intr-o zi mohorata de noiembrie, acum aproape 20 de ani, Contele de Poix sa ajunga la Ceptura si sa-l intalneasca pe Aurel Rotarescu. Iar acesta sa-i prezinte vinul cel nou, in care gena si experienta de podgorean a corsicanului a simtit minunea. Restul e doar munca, stiinta si pasiune. Foarte multa pasiune…

Si daca tot am trecut la capitolul secrete, o sa va dezvalui ceva despre Cuvee Alexandru. E un vin mare. Un vin de aur, fara doar si poate, depunctat pe nedrept la Viena, unde doar o diferenta de 50 de sutimi l-a mentinut in zona argintului. E un vin pentru care trebuie sa te rogi. Pentru ca a fost produs doar o data, din recolta lui 2007 a unei vii care nu mai exista. Si pentru ca a umplut doar circa 6000 de sticle. E un vin pe care Aurel Rotarescu nu l-a simtit in Cuvee Charlotte si, drept urmare, l-a lasat sa creasca singur la parinti, satisfacandu-i toate poftele, ferindu-l de rele si de deochi. E un vin pentru care il voi suna saptamanal pe nepotul contelui, Louis, ca sa aflu cand il va trimite in piata. Pentru ca vreau  sa fiu primul la coada si sa-mi amantez ceasul ca sa pot lua cu mine cat mai multe sticle.

Publicat în Vinuri | 11 comentarii

INTERESANT

Publicat în 3 decembrie 2010 de Admin

MUSCAT DRY – CURTEA REGALA – 2009

Sec – DOC-CMD – Macin – 12,5% alc/vol

Reorientata catre segmentul premium, gama Curtea Regala a producatorului tulcean Alcovin iese in fata cu acest Muscat, care surprinde inca din momentul in care ia contact cu paharul. De un galben plin, cu reflexe de aur vechi, vinul pare ca are o istorie lunga, prin care si-a bagat coada si lemnul de stejar. E doar o parere, pusa la colt de primul nas, care dezvaluie tinerete si vigoare florala. Aroma specifica soiului e si ea prezenta, insa nu se dezvaluie cu o exuberanta deranjanta, ci treptat, precum o curtezana stilata. Plin, armonios, cu o aciditate care i-ar permite o batranete aducatoare de satisfactii – asta in cazul in care prin cuptor nu se perpeleste ceva purtator de inotatoare, caz in care Muscat-ul are parte de o disparitie fulgeratoare – vinul prezinta o linie constanta, care se incheie cu un postgust usor amarui, pigmentat cu mere verzi, dar si cu minerale extrase din roca arsa de soarele Dobrogei.

Publicat în Vinuri | Lasă un comentariu

MIZA PE ROSU

Publicat în 1 decembrie 2010 de Admin

Domnilor, cu tristete constat ca si dupa trei zile de la incheierea Goodwine nu sunt in stare sa fac un clasament al vinurilor care si-au etalat farmecele. Nici al celor pe care le-am reintalnit, nici al celor carora le-am fost prezentat in premiera. Nu, nu e vorba ca au fost prea multe – au fost, nimic de zis – nici de faptul ca, uneori, am fost tentat sa trec mai usor peste placerile (sau neplacerile) senzoriale, fiind captivat de povestile tesute in jurul acelor vinuri, de modul in care mi-au fost deslusite, de oamenii care le-au creat, care mi le-au prezentat sau cu care am schimbat impresii dupa degustare. Nici nu stiu, de fapt, daca la Goodwine am plecat cu ideea de a face ierarhii sau doar sa ma bucur de vin si pentru vin, de oamenii care se strang in jurul lui, fie ei din zona producatorilor sau doar mai simpli sau mai rafinati consumatori. Asa ca renunt la clasament si ma limitez la a face cateva recomandari, pe fuga, nu de alta, dar astazi trebuie sa ajung si la Sahateni, unde prevad o intalnire tandra cu una dintre noile mele ispite, Gama Anima… Si pentru ca e 1 decembrie, o sa ma limitez acum la vinurile rosii romanesti. Mai ales ca sunt cateva carora sunt tentat sa le spun La Multi Ani din toata inima. Care ar fi acestea…

Feteasca Neagra Ancestral 2008 de la Crama Basilescu. Un poem cu 14,8 % vol.alc, la care se simte impletirea dintre munca si talent. Un vin surprinzator de placut, de catifelat, cu tanini fini si prietenosi – explicabil, pentru ca doar o parte  din vin a facut cunostinta cu stejarul baricului -, un vin creat parca pentru a te determina sa-ti spui povestea vietii, dar nu oricui… Si tot Crama Basilescu pregateste un atac surpriza, cu un cupaj superb. Dar nu mai devreme de vara lui 2011…

Rotenberg – Merlot 2007. Cu tot respectul pe care-l am pentru Liviu Grigorica, creator de vinuri deja celebre, am apreciat mai mult vinul creat dupa sufletul lui Mihai decat pe Emeritus 2007. Mai direct, mai amplu, cu postgust lung  – au si tanininii astia niste ifose, cand te ingroapa, cand te ridica la cer – Rotenberg pare ca il eclipseaza pe mai fructatul si soft-ul Erasmus. Sau poate eram eu intr-o dispozitie mai macho…

Erotikon Cabernet Sauvignon 2007, de la Crama Oprisor. Intrat deja in faza matura a existentei, vinul respecta previziunile celor care, inca de acum doi ani, ii prevedeau un viitor frumos. Mai intelept, si-a mai indulcit atacul odinioara aproape dur, dar compenseaza cu un plus de rotunjime si catifelare si loveste decisiv cu o paleta de gusturi care trece prin mineral, fructos, cu opriri interesante in zona condimentelor.

Cuvee Charlotte 2007, de la SERVE.  Un an bun n-are cum sa nu ofere un vin bun. Mai ales in conditiile in care la Ceptura pasiunea este cuvantul de ordine. Mai echilibrat, mai frumos decat predecesorul sau, 2006, vinul i-a permis cabernetului din cupaj sa-si exprime mai bine valentele, devenind mai corpolent, dar si mai catifelat.

Si pentru ca tot suntem la SERVE fac o exceptie si-mi salut prietenul din zilele toride de vara, Rose-ul din gama Terra Romana. Abia nascut, surprinde deja cu un atac direct, fructat, in spiritul deja disparutului din stocuri  frate mai mare. Bine ai revenit, amice!

Merlot Prince Mircea 2008, de la Vinarte. Da, ati citit bine, Prince Mircea, nu Matei. Pai, despre Matei ce sa mai spun eu, ca a spus el atatea, de atatia ani. Nu, e vorba de fratele mai mic de la Vanju Mare, care, desi tinerel, etaleaza cea mai stralucitoare roba cardinal cu nuante de purpura si promite ca, peste un an sau doi, sa se lupte de la egal la egal cu mult mai apreciatul sau frate.

Vinuri rosii bune, chiar foarte bune, mai sunt. Unele au fost prezente la Goodwine – Budureasca, Corcova, Recas, Sarica Niculitel, Samburesti -, altele nu – Sahateni, Stirbey, Minis – . Ca s-au prezentat sau nu, e mai putin important. Tot ce conteaza e sa le descoperim si sa le lasam sa ne arate ce pot. Stiu, finalul e cam patetic, dar n-am timp de ceva mai bun. Trebuie sa ajung la Sahateni si, daca ati urmarit buletinele meteo, pe drum pot da de zapada si polei.

Publicat în Vinuri | 1 comentariu